Treaba e simplă, bine, pentru cei care obişnuiesc să mănânce aşa ceva, căci, degeaba îi spui celui obişnuit cu icre negre că mâncarea asta e delicioasă, nu te va crede nici într-o sută de ani. Şi ar mai fi ceva, ţăranul nostru de dinainte, nu avea el şcoală multă, dar la "schimbarea" sângelui se pricepea bine, căci o porţie de sănătate e mereu binevenită când găteşti cu cele din grădină. Plus că gustul, cum spuneam, e (conform reclamei) "prea ca de la ţară". Deci, fiţi atenţi!
Cum spuneam în introducere totul e simplu. Păstăile de fasole se curăţă şi se rup la cca 4-5 cm spălându-se bine sub jet de apă. Legumele se curăţă şi se toacă (model, după preferinţă). Se călesc legumele toate (mai puţin usturoiul grăunţe) şi peste ele se adaugă scăriţa afumată. La scurt timp se adaugă păstăile de fasole şi se completează cu apă. Atenţie, apa nu trebuie să fie foarte multă, păstăile se înmoaie la fiert, căci spre final trebuie să fie "scăzute". Se potriveşte de sare. Când păstăile s-au fiert corespunzător (nici prea mult), se pisează usturoiul şi se adaugă peste compoziţie, tocându-se şi adăugându-se imediat şi mărarul.
Am preferat să mănânc acest fel cu mămăligă, eu le numesc "pacele de vară".
Poftă bună!
1
Cine doreşte, poate pune un pic de suc de roşii.
2
Există şi varianta cu pătrunjel, deşi, sincer, eu am preferat mărarul.