Desert cozonac cu finetti, stafide si caise uscate

Făina cernută se pune în vasul pentru frământat și se face o adâncitură, în mijlocul ei. Acolo se pun: drojdia fărâmițată, zahărul tos și vanilinat, gălbenușurile, coaja răzuită de lămâie și de portocală. Sarea se presară pe făină, de jur împrejurul adânciturii, pentru a nu intra în contact direct cu drojdia.

Se toarnă lapte cald, puțin câte puțin și se amestecă ingredientele din mijlocul făinii, până ce se topește zahărul, iar drojdia se dizolvă. Atunci se toarnă lapte cald, puțin câte puțin și se încorporează făina. Când s-a încorporat toată făina se adaugă treptat uleiul și esența de rom, după care se frământă aluatul, cel puțin 30 minute, până ce devine elastic și nelipicios. Atunci se dă la căldură, acoperit cu un șervet de bumbac, la dospit.

Când aluatul și-a dublat volumul, se răstoară pe planșeta înfăinată și se mai frământă puțin cu făină, pentru a se elibera bulele de aer. Se împarte aluatul în două bucăți egale și din fiecare se întinde câte o foaie groasă de 7-9 mm. Ambele foi se ung cu finetti și în timp ce  pe una se presară stafide, pe cealaltă se pun caisele uscate, opărite dinainte timp de 1 minut și ținute apoi în esență de rom, ca să se hidrateze.

Se rulează cele două foi de aluat, cu umplutura la interior și apoi se împletesc lejer, pentru ca aluatul să mai poată crește. Se acoperă cozonacul cu șervetul de bumbac și se mai lasă 20-30 minute la crescut, după care se unge cu un ou bătut și se dă la cuptor, la temperatură medie, până ce crește și se rumenește frumos și uniform. Atunci se scoate tava din cuptor și se lasă mai întâi să se răcorească. Când cozonacul s-a răcit, se poate scoate din tavă și se feliază, când se dorește.