Postat de portiadelumina in Cu de toate pe 16 Iun 2013 | 3236 vizualizari
Studiile afirma ca persoana cu care traim trebuie sa aiba caracter diferit pentru ca viata sa fie frumoasa si cei doi sa se completeze unul pe celalalt.
Iaca-ta ca eu nu sunt de acord.
Mie mi-ar placea ca jumatatea mea sa gandeasca la fel ca mine, sa-si doreasca acelasi lucru. Ne-am sustine unul pe celalalt si am ajunge mult mai repede in varf, fara a exista elemente contradictorii.
E doar parerea mea
Daca m-as casatori cu o persoana ce ar avea caracterul meu???Eu zic da.Pe linga defectele ce ar face lucrurile uneori sa para dificile exista totusi si calitatile ... respectul imens pentru jumatatea aleasa...grija...Nu exista om perfect.Dar conteaza acele lucruri mici ce fac diferenta intr-o casnicie !!!
Buna dimineata
" ...fiinţe de care să se folosească uneori pentru căratul sacoşelor, bătutul covoarelor, mâncare caldă ori…ştiţi voi."
Nu stiu ce vrea sa insemne acel ...stiti voi )
Lasand gluma la o parte,nu cred ca as putea convietui(convietuirea asta nu e doar in interiorul unei casnicii ,chiar daca ma vei urechea pentru ca spun asta,am motivele mele) cu o persoana care sa-mi semene intru totul.
Asta nu pentru ca as avea defecte prea mari,desi acestea exista cu siguranta,dar sunt mult prea pretentioasa,o perfectionista care nu prea face compromisuri,uneori destul de ursuza.
De aceea persoana cu care as convietui ar trebui sa aiba o fire mai blanda dar cu un caracter puternic,sa fie mai tolerant cand situatia o impune.
Pot sa-mi dau seama de acest lucru foarte bine convietuind cu mama mea,uneori si gandurile si expresia de moment ni se aseamana.
Foarte multe asemanari au fost si cu sotul meu,dar totusi a fost suficient sa avem o viziune diferita intr-o singura privinta ca sa nu putem ramane impreuna.
Imi place sa fiu surprinsa mereu(evident intr-un mod placut) de ceea ce face partenerul meu,iar eu sa incerc sa ghicesc ce si-ar dori el de la mine,ori daca am fi identici,unde ar mai fi farmecul?
Sincer sa iti spun nu cred ca m-as casatori cu ,,mine.,din simplu fapt ca sunt o persoana care doreste control si nu cred ca as dori sa am concurenta......nu cred ca ar merge nimic intre 2 persoane taioase......eu ma caracterizez ca fiind o persoana destul de ambitioasa ,putin posesiva dar si ffff incapatanata in ceea ce imi doresc....adica daca imi doresc sa realizez ceva ma lupt si pana in panzele albe pt binele meu si a celui delanga mine...
ce-mi place raspunsul userului"leomajor"
"cu fiecare an care trece mai adaug ceva intelepciune la bagaj, nu ca nu as fi avut destula intelepciune de cand m-am nascut ..." - parca as fi scris eu
Gaby si pe mine m-a amuzat modestia lui ))
Problema e ca daca astepti sa te casatoresti si tot adaugi intelepciune,n-o mai faci pana la urma,esti prea intelept ca sa "te legi la cap" ))))))))))
corect!!)))
Gandindu-ma la cum sunt eu de fapt,da! M-as casatori cu mine, dar asta ar presupune sa ma schimb,sa nu mai fiu eu cea de acum, pentru ca vazandu-mi defectele la cel de langa mine cred c-as incepe sa nu ma mai plac.
Sunt multe momentele in care-mi dau seama ca gresesc, ca nu reactionez asa cum ar trebui si nu mi-ar placea sa vad aceleasi defecte la omul de langa mine .
Pe de alta parte, cu toate defectele pe care le am, consider ca in casnicie sunt o persoana pe care multi si-ar dori-o aproape.
Ce frumos ai spus Ina
Asa cum am promis am sa va scriu si parerea mea.
In primul rand inspiratia pentru postare a venit din experienta pastorala. De foarte multe ori se intampla ca unele cupluri cu mai multi sau mai putini ani de convietuire sa vină la spovedit cu diverse probleme, cu neintelegeri. Si poate nu toti cunosc Scriptura, si poate nu toti sunt prezenti des la biserica pentru a se intelepti in cele duhovnicesti. E destul de greu sa sfatuiesti doua persoane, sot si sotie, cand fiecare isi tine parte, cand niciunul nu cedeaza. E de prisos sa-i dai exemplu alte familii, poate chiar daunator. Daca ii spui despre voia lui Dumnezeu de insotire a a barbatului cu femeia pe unii "ii bagi in ceaţă". Cel mai edificator lucru s-a dovedit taman intrebarea postarii. Il intrebi pe cel care se marturiseste: ti-ar conveni sa ai partener pe cineva ca tine?" "Crezi ca esti perfect(ă)?
şi din punctul acela discutia se poarta pe alte coordonate. Nimeni nu a spus pana acum ca e perfect.
Cu siguranta, ipotetic vorbind,ca nici eu nu m-as casatori cu mine. Motivele le stiu prea bine si le marturisesc la spovedanie. Sunt departe de perfectiune si taman ca cineva aidoma mie nu ar fi facut altceva decat sa ma plafoneze.
Ma bucur ca ati citit si comentat acesta postare. Ramane ca de aici inainte fiecare sa stie ce-si doreste cu adevarat de la viata de familie stiind ca nimeni nu e perfect, afara doar de Cel care vegheaza asupara noastra tot timpul.