Comentarii (61)
Interesanta intrebare!
Nu ma consider deloc perfecta! Si nu sunt! Pana la urma, cine este?! Sotul meu m-a schimbat mult, m-a acceptat cu bune si rele, si, dupa atatia ani inca ma iubeste! Stiu eu, chiar daca nu imi spune in fiecare zi 
Ma completeaza, ma intregeste, e tot ce mi-as fi dorit vreodata. E sufletul meu pereche, fara nicio indoiala. Chiar daca contextul a fost unul ciudat ca si statut, in momentul in care l-am vazut prima data am stiut ca va fi sotul meu! Chiar daca nu se intrevedea nicio sansa,,, Mai apoi, inainte sa ma cunoasca m-a visat,,, a visat Ideea de Mine 
Eu am un semn pe piept (cand eram mica, facusem bronsita iar mama mi-a pus mamaliguta pe piept, doar ca a fost prea fierbinte si m-a ars), iar el a visat tocmai asta,,, Nu as schimba cu nimic momentele frumoase, felul in care ma priveste, Minunea ce ne leaga! E TOT! dECI NU, NU M-AS CASATORI CU MINE!
Geanina
Taman ce-i comentasem Timeei despre bătaie Mă bucur să văd că există sinceritate şi că nu comentaţi doar aşa, de ochii lumii. Deci tu, nu, mergi pe linia celor ce nu te-ai căsători cu tine în varianta masculină.
Zi minunată să ai!
Simona, opinia mea la sfârşit, când am să le văd pe ale celorlalţi prieteni. Desigur că am şi eu o părere, dar nu o spun deocamdată
Vă ţin în suspans)
Zi minunată să ai!
Miha, fără concubinaj, nu e corect Văd că tu nu eşti sigură dacă da sau nu. Ţi-e frică un pic, deşi ai încerca un pic. Ei, e o întrebare, una ce mi-a venit când am văzut cât se pot certa unii în familie.
Zi minunată să fie şi la voi!
Adina, tu eşti cea mai optimistă))
E clar răpunsul tău, am reţinut.
Zi minunată să fie şi la tine!
Lucia, am reţinut şi ideea ta, regăsită de altfel şi-nn ideile altor bucătăraşi. Cred că am să fac două tabere mari de răspunsuri, căci toate sunt de luat în seamă.
Zi minunată şi la voi!
Laura, ce răspuns mi-ai dat 
aşa, prin învăluire, încât să mă pierd printre zodii şi defecte.
Am reţinut ideea ta, şi mă bucur de felul în care îţi priveşti soţul.
Zi minunată şi la voi!
Dya, am citit şi comentariul tău. Mă bucur de ceea ce simţi pentru soţul tău, lucru normal de altfel şi am reţinut că nu ţi-ai dori varianta masculină a personalităţii tale.
Zi bună să fie şi la voi!
Da, m-as casatori cu o persoana care are personalitatea mea !
Am reţinut şi părerea ta, Karinna. Mulţumesc pentru trecerea prin pagina mea.
Da,dar daca m-as casatori cu mine,sigur eu m-as schimba,m-as baza mai mult pe celalalt eu
Miti, vezi, primul pas/gând bun l-ai făcut. Şi asta voiam să văd printre altele, dorinţa (posibilitatea) de schimbare când e nevoie. În bine, fireşte.
Foarte interesant articolul si care da mult de gandit!Postez inainte sa citesc celelalte comentarii,asa sunt sigura ca nu sunt influentata in vreun fel in functie de parerea celorlalti!Sunt foarte constienta de defectele si calitatile mele si intotdeauna am fost dispusa sa ma schimb de dragul celuilalt,ceea ce uneori mi se pare un lucru cam absurd,pt ca atunci cand esti cu o persoana probabil ca esti la curent cu unele defecte si calitati si o accepti asa cum e,nu inteleg de ce trebuie sa ne schimbam doar pt a face pe plac celuilalt?Eu nu am cerut niciodata sa se schimbe nimeni pt mine decat daca stiam ca e ceva ce nu e bine in primul rand pt el si in al doilea rand pt amandoi! Acum sa revin la articol si sa raspund la intrebare. Da,m-as casatori cu mine,pt ca din iubire m-as accepta cu bune si cu rele...m-as casatori cu mine pt ca nu vreau perfectiune...daca as fi fost o persoana egoista,neintelegatoare,neincrazatoare cu siguranta nu m-as fi casatorit cu mine
Poate nu e un raspuns prea bun,dar asa gandesc eu,posibil nu e un raspuns prea matur..dar asta sunt eu!
Giorgia, am luat act de comentariul şi-ţi apreciez hotărârea. Eu ştiu că nu e nimeni perfect, iar pentru că ştiu acest lucru, am vrt să văd care este părerea celor ce citesc (şi comentează) despre felul în care s-ar vedea şi în această ipotetică situaţie.
Seară bună la casa ta!
Da, de ce nu? M-as casatori cu mine. Daca as avea o dublura as injumatati timpii pentru anumite treburi si am termina mai repede ce avem de facut si asa am avea mai mult timp pentru amandoi, pentru plimbat, stat umblat, vizitat, etc. Si ar mai fi si inca un lucru pozitiv, am stii ce gandim si am face dinainte sa ne zicem unul altuia ce trebuie sa facem si am face, nu ne-am toca la creieri cu cereri in fiecare zi pentru a face o anumita chestie. Cum se intampla de regula ca unu sa ii ceara celuilalt sa iasa in parc, sau sa mearga la film, iar celuilalt sa i-se faca rau numai cand aude propunerea.
Si in plus ... as fi mult mai relaxat si fericit, adica ne-stresat!!!
Asa o sa trebuiasca sa caut pana in luna si in stele si sa merg din floare in floare pana o gasesc pe Ea, lucru care nu imi prea surade avand in vedere ca sunt un tip simplu, intelegator si rezonabil, ori in aceasta situatie va trebui sa o schimb pe ea (dinaintea a "Ea"
dar si pe mine, care pe mine oricum ma schimb de la an la an, cu fiecare an care trece mai adaug ceva intelepciune la bagaj, nu ca nu as fi avut destula intelepciune de cand m-am nascut ... dar na, daca tot adaugam experienta, zic eu sa mai adug ceva experienta, ca nu strica.
Tema de meditatie
Sincera sa fiu... Da! Si crede-ma te rog Padre ca o spun cu toata modestia si bunul simt de care pot da dovada...nu o data am spus ca daca as fi fost barbat as fi stiut cum sa fac o femeie sa fie cea mai fericita din lume ...asta nu inseamna ca nu am un sot iubitor extraordinar pe care mi l-a daruit bunul Dumnezeu din Cer sa impartim impreuna cele bune si mai putin bune .
Nu ma declar nici perfecta si nici desavarsita, caci singurul care are aceste doua atribute este DD! Cred ca am o gramada de lucruri de indreptat la mine, sunt prea sensibila si putin cam prea suparacioasa uneori, prea cheltuitoare, prea timida, prea visatoare, prea increzatoare in cei din jur, insa cu toate astea ma iubesc si ma accept asa cum sunt...si totodata sunt fericita pentru faptul ca iubesc tot ce ma inconjoara neconditionat, pentru faptul ca stiu sa iert, sa multumesc, sa daruiesc, pentru faptul ca sufletul meu nu cunoaste nici urma de rautate ori invidie...si iubeste bunatatea vietii neincetat ............am scris un roman
Leo, ţi-am citit comentariul şi am văzut că ai punctat câte va lucruri ce în practică nu se regăsesc la valoarea autentică decât în foarte puţine familii, cupluri. Să ştii că această temă de meditaţie pusă de mine în blog am supus-o unor discuţii şi în real, nu numai în virtual. Şi-ţi zic că s-a comentat îndelung, cu argumente pro şi contra, cu definiţii şi argumente din toate sferele.
Îţi mulţumesc pentru trecerea prin pagina mea şi pentru comentariu.
Seară bună să ai!
Ruxy, lasă, că şi eu am scris deseori romane la cele scris/postate de tine şi le-ai primit cu bucurie. Ştii doar că nu mă deranjează, mai ales că mereu scrii frumos.
Acum eu ce să spun, că având bucuria să vă cunosc (pe tine şi soţil tău) am văzut ce familie frumoasă sunteţi.
O parte din cele pe care tu le-ai spus se văd/simt când scrii, căci ştii bine că deseori caracterele se văd bine şi din cuvintele aşternute, din melodiile postate, din mesajele transmise.
Nu pot spune că n-am zâmbit când ai zis că eşti un pic "supărăcioasă şi cheltuitoare"
Ei, uite că mă iau cu vorba şi scriu iar un blog Am citit argumentele tale cu privire la faptul că te-ai înţelege cu o persoană, un "el" care să-ţi semene
la perfecţie. Eu nu-mi spun părerea deocamdată, că poate vor mai fi comentarii şi nu vreau să influenţez
Seară minunată să fie şi la casa voastră de oameni buni!
Hmmm eu zic ca da. Mai am defecte recunosc, dar nu sunt genul de om insuportabil. Nu toti suntem perfecti asta este cert, insa cred ca daca doua persoane au celasi caracter nu prea merge. Trebuie sa fie unul mai bataios si altul sa mai lase putin de la el, ca altfel iese cu bataie..
Rocsi, bătaie iese (din nefericire) şi acolo unde nu-s la fel. Nu e uşor să ai pe cineva lângă tine care să-ţi semene la perfecţie, inclisiv la gândire. Şi după cum vezi, comentariile sunt variate, părerile sunt împărţite şi eu n u zic nimic.
Seară bună să fie şi la casa ta!
Padre...n-am putut sa ma abtin ca prea era in ton cu intrebarea... si ma gandeam ca prea ne-am etalat toti defectele pe pagina ta
Exista sotia perfecta?
Mulla Nasrudin sedea in pravalia sa de ceai cand sosi un vecin care voia sa-i vorbeasca. "Mulla, ma casatoresc si sunt tare emotionat", ii spuse vecinul. "Tu nu te-ai gandit niciodata sa te casatoresti?"
Nasrudin ii raspunse: "Ba da, m-am gandit. Si cand eram tanar mi-o doream foarte mult. Voiam sa gasesc sotia perfecta. Am pornit la drum pentru a o gasi si am mers la Damasc. Acolo am intalnit o femeie frumoasa, plina de gratie, distinsa si foarte spirituala, dar care nu cunostea lumea. Am pornit atunci din nou la drum indreptandu-ma spre Isphahan. Acolo am intalnit o femeie pe cat de spirituala pe atat de mondena, frumoasa din multe puncte de vedere, dar nu reuseam sa comunicam. La urma am mers la Cairo si, dupa multe cautari, am gasit-o. Era profunda, plina de gratie, frumoasa din toate punctele de vedere, in largul ei atat in lume cat si in imperiile care o transcend. Simteam ca am gasit femeia perfecta."
"Atunci de ce n-ai luat-o de sotie, Mulla?", il intreba prietenul.
"Bietul de mine!", spuse Nasrudin clatinand din cap, "si ea cauta sotul ideal."
Un celibatar ii ceru calculatorului sa-i gaseasca tovarasa de viata perfecta. "Vreau o fata micuta si gratioasa careia sa-i placa sporturile nautice si activitatile de grup."
"Casatoreste-te cu un pinguin", ii raspunse calculatorul.
A iubi inseamna a primi pe un "altul" cu felul sau de a fi, cu diversitatea sa, cu defectele sale, si nu copia vreunui vis prostesc de-al nostru. Sotul perfect este cel care nu vrea o sotie perfecta.
(Bruno Ferrero)
De folos şi pildele scrise în ultimul comentariu, Ruxy, ba chiar şi gluma. Desigur că nu am dorit să-mi spun punctul de vedere cu privire la subiectul de azi (am un punct de vedere, desigur). Mâine aş mai fi avut o postare pe această temă, privită din alt unghi, mai spiritual, mai aproape de adevărul liturgic. Poate am să postez de dimineaţă, şi chiar de-s plecat toată ziua, cred (sper) să mai fie cititori. Şi mai apoi am să vin şi cu gândul meu la blogul de azi, că nu sună prea corect "părerea mea", aş deveni prea subiectiv.
Am apărut şi eu!Întârziată ca deobicei Grea dilemă! Eu nu m-aş căsători cu mine. De ce să fim identici în tot ce facem? Într-o căsnicie, părerea mea fireşte, cei doi trebuie să se completeze unul pe celălalt! Nu ar mai fi interesant, dacă aş cunoaşte în detaliu persoana de lângă mine, cu bune şi rele, ar deveni o viaţă monotonă.
nu, ca n-as avea cu cine ma certa
)))
si ce sa facem? sa gatim amandoi, sa stam pe bucataras)))si sa calcam? si bani cine sa aduca?)))
ULTIMELE COMENTARII
La Multi Ani,
Sărbătoriților de astăzi
TOP
utilizatori
2052 puncte
1250 puncte
1198 puncte
1103 puncte
1000 puncte
CONTACT
Bucataras.ro
[email protected]
