Muguri de plop
(Propulus Nigra L., fam Salicaceae)
Aceşti muguri (proaspeţi sau uscaţi) se recoltează începând de la sfârşitul lunii martie şi până la jumătatea lui aprilie.
Acţiunea lor este diuretică, tonică, digestivă, antifebrilă, expectoranată şi calmantă. Infuzia, macerarea sau tinctură din muguri ajută la eliminarea acidului uric, calmează durerile în reumatism, sciatică sau diverse nevralgii; tot ele combat cu mare eficienţă inflamaţiile căilor respiratorii.
Infuzia se prepară cu 20-30 de grame de muguri la un litru de apă, lăsată la infuzat timp de o oră. Se iau 300 de mililitri de trei ori pe zi.
Maceraţia se face din o sută de grame de muguri zdrobiţi şi un litru de vin alb; se adaugă coaja rasă a unei lămâi şi se lasă zece zile.
Apoi se străcoară şi se recomandă trei pahare pe zi, înaintea meselor. Sub această formă, mugurii sunt deosebit de active în afecţiunile căilor respiratorii.
Tinctura se obţine din parte muguri zdrobiţi la patru părţi alcool; se recomandă 3-4 grame, în ceaiuri.
Pochivnic
(Asarum europaeum L., fam. Aristolochiaceae)
Pochivnicul este o plantă micuţă, care creşte pe stânci, pe lângă ruine sau în pădurile foioase, în general, în locurile umede şi calcaroase. Rizomul plantei este târâtor, are frunze de forma urechii umane, de un verde viu, iar florile (care apar în martie) sunt purpuriu închis.
Rizomii proaspeţi au efect purgativ şi vomitiv, iar în doze mai mici au un rol expectorant şi purgativ. Atât rizomii cât şi frunzele se recomandă în bronşite cronice, astm, tuse convulsivă, afecţiuni pulmonare.
Dozajul este foarte important, căci planta conţine o substanţă toxică, numită asarona. Pulberea de rizom uscat (dar nu mai vechi de şase luni de la culegere) se foloseşte în infuzii (un gram la o ceaşcă de apă; în cazul frunzelor, infuzia se face din trei sau patru frunze la o ceaşcă de apă).
Podbal
(Tussilago farfara L., fam Compositae)
Această plantă perenă, ierbacee, se întâlneşte, de la câmpie până la peste 2000 de metri, în zonele umede, pe lângă râuri în special. Florile, cel mai des folosite în medicina populară, apar în luna martie, înaintea frunzelor acestei plante; sunt galbene, cu o formă asemanătoare celor ale păpădiei. Rădăcina se recoltează şi ea, tot la începutul primăverii.
Podbalul este tot o plantă cu un deosebit efect terapeutic în afecţiunile acute ori cronice ale căilor respiratorii: bronşite, laringite, traheite, astm…Planta are un puternic rol expectorant şi, de aceea, se recomanda în momentul în care tusea nu mai este ,,uscată,,, atunci când a început eliminarea secreţiilor căilor respiratorii; principiile sale active favorizează această eliminare. Se mai recomandă în emfizemul pulmonar.
Infuzia din flori de podbal se face din 40-60 de grame la litru; se lasă 10 minute la infuzat şi se beau trei, patru ceşti pe zi. Înainte de a-l bea , trebuie strecurat. Se mai poate folosi sucul proaspăt obţinut prin strivirea florilor (20-40 de grame, în miere). Decocţia din rădăcini de podbal (50-60 de grame la litru) se ia între mese, de trei ori pe zi câte o ceaşcă.
Păpădie
(Taraxacum officinale Web. Sin. Taraxacum vulgare Lmk., fam. Compositae)
Din această plantă extreme de răspândita se foloseşte în special frunzele, recoltate primăvara, când sunt foarte bogate în vitamina B,C, D şi provitamina A2. Ele se pot consuma crude, în salată.
Păpădia stimulează funcţiile ficatului şi vezicii biliare (decocţia dublează secreţia de bilă), este un excelent regenerator al sângelui şi, în general, având un efect tonic deosebit, se recomandă în curele de detoxificare din vremea primăverii.
Se mai consumă împotriva crizelor hepatice, colecistopatiilor şi în cazul icterului. Mai are un rol deosebit în combaterea obezităţii şi dezechilibrelor glandulare (pentru aceste afecţiuni, foarte eficientă este decocţia de rădăcini – 80 de grame la litru, fierte timp de zece minute – trei ceşti de ceai pe zi).
În afară de folosirea lor în salată, cea mai recomandată, frunzele de păpădie se pot bea sub formă de infuzie sau decocţie (30-60 de grame la litru, timp de partu ore în cazul infuziei şi de trei sferturi de oră în cazul decocţiei); se iau trei-patru ceşti de ceai, între mese.
Din Poveţele maicii Sofronia
>
