Am stat si m-am gandit si m-am decis. Nu, glumesc, nu am stat deloc sa ma gandesc: mi-a venit pur si simplu. Si mi-a venit asa: daca eu de ani de zile sunt cel care va spune multora dintre voi sa va deschideti din punct de vedere culinar, si ma bucur ca STIU ca ati facut si faceti acest lucru, atunci mi-am dat seama ca eu insumi trebuie sa fiu deschis TOTAL.
Sa ma explic: aveam sau inca mai am cateva alimente pe care nu le iubeam sau nu le iubesc. Insa tocmai m-am decis sa fac tot posibilul sa indragesc orice forma noua de mancare cunoscuta si cu care intru in contact, din acest moment.
Hai sa vedem insa care este lista mea de alimente tabu sau partial tabu , si sansele pe care mi le acord intru rezolvarea problemei 
.
Urzicile – cand eram mic mama mea se chinuia cu mine cand era vorba de mancarea de urzici. Acum imi este mare pofta de ele si in mod cert as manca o mancare de urzici. Din pacate sunt de negasit in Irlanda. Exista ca planta, dar irlandezii nu le vad ca “aliment” asa ca nu se gasesc de cumparat. Singura sansa e sa mergi prin parcuri si sa le culegi.
Sanse de reusita: 100%.
Ridichiile – in ultimii ani am ajuns sa iubesc sa musc cu pofta dintr-un ardei verde, inca nu pot face acest lucru cu ridichiile. Totusi, am inceput sa la mananc in salate, daca sunt taiate subtire.
Sanse de reusita: 90%
Otetul – aici am cele mai mari probleme, recunosc. Otetul simplu chiar mi se pare inacceptabil ca si creatie culinara, dar am zis ca o sa incerc…nici cu otetul balsamic nu ma inteleg deloc, dar aici cred ca va fi prima batalie castigata, apoi cu otetul obisnuit. Din acest motiv cam dau la o parte si muraturile in otet, dar am sa incerc sa ma imprietenesc si cu ele, dupa ce voi reusi cu otetul, in sine.
Sanse de reusita: 60%.
Visinele – cand a fost vorba sa aleg intre cirese si visine in curtea bunicilor mei, atunci cand culegeam zeci de lazi pe care bunicul meu le trimitea apoi cu tractorul la Piata Obor de la Bucuresti (si se trimitea si el cu ele ), alegeam mereu ciresele, visinele mi se pareau prea acre. Intre timp insa m-am imprietenit mai mult cu gustul acru. Plus – am inceput de la o vreme sa mananc fara probleme prajiturile cu visine, nu faceam acest lucru pana acum 2-3 ani.
Sanse de reusita: 100%
Prazul – da…prazul cu masline, in mod clar nu e pentru mine, desi pentru foarte multi dintre voi stiu ca acest fel de mancare este unul foarte delicios. Recent insa, in special la cursul de bucatarie franceza, tot lucrand cu prazul pentru a face stockul de legume, am tot gustat din el. E ok. Acum as manca si prazul cu masline, fara probleme.
Sanse de reusita: 100%.
Uitandu-ma pe lista de mai sus imi dau seama ca am ceva cu gusturile otetite sau iuti, cu acestea cred ca trebuie sa ma obisnuiesc mai mult. Cu acreala nu mai am nici o problema, as manca acum chiar si felii de lamaie verde, ca pe ciocolata.
Alte alimente cu care nu ma intelegeam bine pana acum cativa ani, dar pe care le-am rezolvat cu mare brio intre timp: avocado (vezi AICI omleta mea cu avocado), mararul, telina, laptele batut.
Sigur, exista si reversul: alimentele pe care incetul cu incetul le cam scot din meniul general sau, cel putin, le micsorez drastic importanta in viata mea culinara, desi mai demult erau de baza: carnea de porc (de la carnea macra pana la mezeluri), grasimile saturate, painea alba si pufoasa.
In rest, legat de lucrurile exotice, am un curaj nebun in mine si nu am zis nu la nimic ce-am intalnit pe lumea asta. Si am mancat chiar si carne de sarpe, printre multe altele. Chiar si cand voi intalni balut, il voi incerca, de ce nu?
Cam asta e lista mea de alimente inca tabu pe care promit insa sa le indragesc si sa le consum regulat. Care sunt alimentele voastre tabu, de care nu va puteti atinge, care va strepezesc dintii si mintea? Cum vi s-a modificat in timp universul alimentelor consumate? Va astept la comentarii, sincere si fara perdea, sa ne spunem rusinile din bucatarie 
.
Nu-mi place ciorba de burta, prefer supa de chimen in locul ciorbei de burta. 
