Restaurantele sunt in toata lumea civilizată poli de atracție , locurile unde se aduna oamenii nu doar pentru a mânca și a bea.
Aici s- au născut idei de afaceri , mezalianțe , curente literare sau artistice , s-au făcut și s-au desfăcut guverne(dar nu in stilul Basescu) si nu in ultimul rând , sunt locuri de munca formatoare de caractere puternice .
Chelnerii provin din băieții săraci , dar fasneti . intuitivi , care au citit mult mai mult decât etichetele de pe sticle si capabili să evolueze până la a avea ținuta , mers , atitudine , stil si spiritul afacerilor.
Șefii de sala sunt niște lorzi care câștiga atât de bine încât la un moment dat ajung proprietari de localuri unde formeaza alte generații de lucrători in domeniul restaurantelor.
Un chelner bun stie sa asculte , sa stimuleze consumatia in mod responsabil si cu gust făcându-i pe clienți să se simtă bine întreținând o discuție fără a se lungi la vorba mai mult decât este cazul , are memorie selectivă si flerul de a simți când si cum sa comande un taxi pentru clientul aflat sub influența băuturilor alcoolice sau a nesimțirii ce mie imi pare a fi o tara genetică specifică celor ce alungă lumea bună din astfel de locuri.
Am 51 de ani , deci nu mai am timp sa spun de ce la noi nu sunt clienți în stare să creeze sau măcar sa aprecieze atmosfera ce a stimulat evoluția societăților civilizate , dar pot rapid sa explic de ce nu avem astfel de chelneri : un tânăr cu calitățile descrise de mine nu are nicio speranță că va avea in țară un trai mulțumitor .
Ce v-am povestit eu nu este o istorie importanta , este doar un banal aspect al vietii normale ce ne lipsește fără ca măcar să-i simțim necesitatea , dar unul din multele motive pentru care nu suntem in stare sa avem un loc important in istoria lumii sau măcar a Europei.
Ambele au ieșit câștigătoare. 
