Mocanița de pe Valea Vaserului a fost urmatoarea destinatie pe care o planuiam de ceva vreme.Si uite ca am avut bucuria sa ajung în aceasta zona cu un peisaj spectaculos,încântator si sălbatic pe alocuri.Sper ca ma veti însoți virtual în aceasta frumoasă calatorie.
Am pornit la drum,în racoarea diminetii de vara,moment tocmai bun pentru a prinde rasaritul soarelui în munți,Creasta Cocosului lucea semeață in rasaritul soarelui.
Primul popas a fost la poalele Gutinului,la Pastravaria Alex,un loc drag mie,despre care v-am mai povestit.Acolo ne-am savurat cafeluta,acompaniati de zgomotul cascadei care ne-a alungat orice urma de somn si ne-a dat energia necesara calatoriei.
Pornim mai departe,înspre Viseul de Sus,unde este punctul de pornire al Mocanitei.In drum întâlnim gospodarii frumoase cu vestitele porti maramuresene,in care localnicii si-au sculptat traditia.De altfel satul Vadul Izei este recunoscut pentru mestesugarii sai si pentru sculptura in lemn.Intâlnim si oamenii îmbracati in frumosul port popular,de care nu se despart,mai ales în zi de Duminica ,când merg la biserica.
Bisericile maramuresene,cu stilul lor inconfundabil,construite din lemn,cu turlele lor inguste si foarte inalte,sunt alte atractii turistice deosebite.In 1999,opt dintre aceste biserici au fost incluse in patrimoniul mondial UNESCO, si cred ca îsi merita cu prisosinta locul.
Asa cum am mai spus,Maramuresul este un adevarat muzeu in aer liber,unic prin modul in care isi pastreaza traditiile,costumul popular si arta.
Astfel si Mocanita face parte din pastrarea acestor traditii.
Ajungem la Viseul de Sus destul de tarziu,mai erau doar câteva minute pana la plecarea trenului,suficient cat sa ne luam biletele.Un drum dus-intors costa 45 de lei.Un pret destul de ridicat,dar nu poti sa regreti avand in vedere ceea ce urmeaza sa vezi pe traseu.Iar faptul ca erau doua trenuri care plecau zilnic,uneori chiar si trei probabil justifica acest tarif.
Mocanita circula pe un traseu de 60 de kilometri,pana aproape de granita cu Ucraina ,pe o cale ferata ingusta,cu un encartament de 760 mm,fiind cunoscuta in intreaga lume ca fiind ultima cale ferata forestiera autentica,pe care circula locomotive cu aburi.Lemnul si apa pun în miscare motoarele locomotivelor.
Valea Vaserului este una din cele mai frumoase si salbatice vai din Romania,oferind acces inedit spre numeroase puncte de plecare spre trasee turistice montane.
Pornim la drum.O portiune de drum ne-au însotit gospodarii razlete,curate si ingrijite,cum gasesti la tot pasul in Maramures.Calm,frumusete si multa liniste in razele blânde ale soarelui de dimineata,doar fluieratul placut al Mocanitei mai razbatea din cand in cand,ori râsetele molipsitoare ale turistilor.Vremea deosebit de placuta,doar putina racoare in prospetimea diminetii,e totusi o zona de munte.
Apoi,urmand firul apei,pe marginea stâncii în defileul îngust,strabatem o portiune de drum de o salbaticie fermecatoare, o zona in care nu mai exista asezari omenesti si unde putem sa intalnim chiar si animale salbatice.Cred ca imaginile vor fi mult mai elocvente decât ceea ce as putea eu sa descriu în cuvinte.
Constructia caii ferate a inceput in anul 1932 si a insemnat un enorm progres tehnic.
Traseul nostru a cuprins 30 din cei 60 de kilometri ai traseului.Au fost mai multe stationari,pentru a putea admira frumusetea peisajului.
La capatul traseului se face o pauza pentru un picnic,cu pachetelul de acasa ,dar masa se poate servi si la mini restaurantul organizat acolo ad-hoc.
Dupa masa,o plimbare prin padure a fost tot ce aveam nevoie.
Drumul nu a fost lipsit de peripetii,un vagon a cazut de pe sina,un ax al vagonului nostru s-a desprins,dar problemele au fost remediate(si nu cu o „ramurica” ca la case mai mari) toti turistii români si straini au fost veseli,atmosfera a fost minunata.Pana la urma face parte din farmecul calatoriei.
Mi-a placut enorm aceasta experienta.Si pentru ca mai vroiam sa savurez o bucatica de frumusete maramureseana,am pornit mai departe spre Cascada Cailor-Borsa,dar despre asta am sa va povestesc mai încolo.
La întoarcere,obositi dupa excursia noastra, ne-am oprit din nou la Pastravaria Alex,meritam o masa buna.In functie de preferintele fiecaruia,am mancat un peste proaspat pregatit impecabil ,un snitel de pui la fel de delicios si bineinteles pâinea calda coapta pe vatra ,dupa o reteta veche de 500 de ani.Mâncarea pregatita impecabil ne-a fost servita intr-un timp foarte scurt,macar ca locul era foarte aglomerat la acea ora.
Sper ca v-a placut calatoria si ma veti însoti si la Cascada Cailor.
pai nu am colindat toata romania cat am fost tanara! 
))))))
. 
