Postat de diaconta in Cu de toate pe 20 Mai 2012 | 2347 vizualizari
a pus Ruxy un link mai sus Timea.Imi aduc aminte ca citisem si eu despre asta,dar tot mi-e greu sa accept
Da merci, am vazut acum .
Si mai e chestie la mine, nu dorm destul...maxim 6-6.30 / noapte. Si psihic sunt vesnic obosita. Iar seara chiar daca simt ca mi somn, nu adorm tot din cauza ca am impresia ca e prea scurt timpul si creierul meu refuza sa adoarma
imi doresc atat de mult sa stau pe terasa,cu o carte in mana si o cafea,sa ma relaxez,sa opresc timpul din goana...dar nu apuc niciodata
Timea si eu dorm putin noaptea si am un somn agitat pentru ca ma gandesc mereu cum voi reusi sa rezolv toate problemele.Sunt ani de zile de cand nu dorm dupa masa oricat de obosita as fi,din acelasi rationament,imi pare ca pierd timp care si asa e putin.
Psihic nu suntem ok.
Ela,cine nu-si doreste asta?
Exact Dia. Si dupa-masa nu am dormit niciodata si cand eram mica ma prefaceam numai ca dorm ca sa ma lase mama in pace .
Fetelor, fetelor si eu am trecut prin momente ca acestea. Acum, recunosc, ca baietii au crescut si numai sunt chiar dependenti de mine, mi/am facut timp si ptr mine. Ganditi-va ca si timpul petrecut pe Bucataras, e o mica pauza din cotidianul nostruAm reusit sa ma "dresez" ca la ora 22.00 sa fiu in pat, sa dorm 8 ore peste noapte. Treburile care nu le/ai terminat azi, le poti face si maine
Cu dormitul nu trebuie sa ne mai facem griji...ia uitati ce s-a descoperit mai nou
http://www.descopera.ro/dnews/7447247-nu-avem-nevoie-de-mai-mult-de-5-ore-de-somn
Ruxy,asta e irelevant daca stiudiul s-a facut pe femei trecute de 50 de ani.Tot studiile au demonstrat ca.pe masura ce inaintam in varsta,dormim tot mai putin.
Cel putin eu deja resimt faptul ca nu dorm suficient,iar cearcanele tot mai pronuntate dovedesc asta
Cristina,din pacate,eu sunt mai mereu contra cronometru in ceea ce priveste munca.Fiind presata de termene,nu-mi permit sa las pe maine,uneori maine e prea tarziu.
Claudia, eu ma refeream la treburile de acasa. Serviciul e servici, casa, casa. Imi luam si eu de lucru acasa o perioada, am renuntat. Nu stiu cum e la privat
De multe ori spune mama "ce te-ai face daca ai avea barbat si copii,cum te-ai descurca?"
Habar n-am.Chiar si asa ajutorul ei conteaza foarte mult pentru mine.Desi cand eram casatorita,munceam la fel de mult,dar ma ocupam si de treburile casei si aveam timp si pentru noi.De asta spun ca schimbarea e evidenta.
Cristina,la privat nu prea functioneaza asa,mai ales in ziua de azi.Chiar si la serviciu am inceput sa fac ore suplimentare la greu si tot nu se mai termina treaba.Si am firme pentru care lucrez acasa.Deja asta imi ocupa tot timpul.
Imi place tare mult cum ai scris.
E genul de articol interactiv pe care mi l-as dori cat mai des pe site. E imposibil sa nu ai ceva de punctat.
Da, ai dreptate, un car de nervi sunt si eu cand vad treburi ramase in urma. Eu nu cred in aceasta comprimare a timpului. Eu as numi-o dezorganizare - si n-o s-o generalizez,nu cunosc silul vostru de lucru, ma refer strict la mine.
Eu cred ca mi-ar ajunge timpul pentru toate, daca as fi mai organizata. La fix imi ies toate cand imi pun o coala alba-n fatza si trec cu liniutza prioritatile din ziua respectiva .
Noi ne plangem, care aruncam rufele intr-o masina de spalat si nu pierdem ziua intreaga bagand, scotand si clatind in vechile masini, noi care luam un mop c-o galeata care si stoarce si nu stam cocosate in genunchi c-o perie si-un lighean, noi care luam o solutie universala si-o laveta si lustruim din doua miscari faianta si nu stam cu cutiutza de Tix sa frecam picaturile de pe vopsea si exemplele ar putea continua...
Bunicii nostrii le faceau pe toate, aveau si animale, si pamant, poate si servici, un card de copii si nu lipseau duminicile de la biserica in straie populare curate si ingrijite, fara sa se mai planga ca nu le ajunge timul sau ca-s obositi.
Cred ca suntem o generatie mai comoda, mai delasatoare, ne place sa ne plangem si sa luam pauze cat mai dese.
Eu dau vina DOAR PE MINE ca nu-mi ajunge timpul. Da, e normal sa nu fac fatza cu toate treburile fiind mereu singura cu toate, dar nu ar trebuie nici sa-mi ramana atatea in urma daca as fi MAI ORGANIZATA!
Nu stiu Gaby cum e la tine,dar nu prea cred ce spui.Daca analizezi asta,o sa-mi dai dreptate.Noi prin definitie suntem foarte organizate.Spunem mai sus ca,atunci cand eram maritata si munceam la fel de mult,aveam timp si pentru treburile casei(nici nu mi se parea multe ori prea obositoare) si aveam timp de petrecut doar noi doi.Nu cred ca s-a schimbat ceva in felul meu de-a fi.Chiar daca de multe ori mi-e lehamite,ma adun si fac tot ce pot,dar pur si simplu ma risipesc si ma apuca disperarea.
Atunci zic,nu mai stau pe net fara sa fie nevoie,nu mai bucataresc inutil,nu mai fac aia,nu mai fac aialalta si tot nu-mi tamane TIMP.
Undeva nu se mai potrivesc lucrurile
Si apropo de articol,de cele mai multe ori ezit sa "bat campii" pe langa subiect,doar e site culinar
Asa a fost si articolul "Amintiri prafuite" ,era doar o stare de spirit,dar parca se schimba ceva daca citeau si altii.
@dia"Noi prin definitie suntem foarte organizate.Spunem mai sus ca,atunci cand eram maritata si munceam la fel de mult,aveam timp si pentru treburile casei(nici nu mi se parea multe ori prea obositoare) si aveam timp de petrecut doar noi doi.Nu cred ca s-a schimbat ceva in felul meu de-a fi"
- am specificat ca ma refer la mine. Eu da, m-am schimbat, nu mai sunt la fel de organizata pentru ca spre deosebire de programul tau la mine aproape anual se schimba ceva ). ba un copil, ba al doilea, ba o casa in constructie, ba un elev care necesita timp si implicare si...m-am cam pierdut
Pe vremuri zodia ma caracteriza la fix, eram o tipicara rabdatoare, cu obsesii de perfectiune, cred ca fiecare suvita de par imi statea zilnic pusa la locul ei )), dar eu tot asa cred- dezorganizare si comoditate
Tocmai Gaby ,aceste schimbari iti solicita mai mult timp si DA,poate ai nevoie de mai multa organizare.Eu imi dau seama foarte bine(chiar de n-am trait experienta asta) ca copii au nevoie de toata atentia si grija ta.
Se intampla de multe ori sa intervina o schimbare majora de prioritati,a fost si cazul meu,dar eu tot cred ca sunt si factori independenti de vointa ori puterea noastra care influenteaza situatia aceasta.
Si apoi parca am mai avea dreptul si la "time out" uneori,ca nu suntem de tabla chiar urasc sa ma lamentez,dar parca-i prea mult
"Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.
Aşa e mama şi a fost bunica
Şi ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat şi uneori copii."
asa a fost mereu
Gaby,ma enervezi ...oricat de organizata as fi,chiar nu imi ajunge timpul niciodata....e ca si cum m-as lupta cu morile de vant...
Intotdeauna asculta-ţi instinctele si afla ca toate raspunsurile de care ai nevoie se gasesc in tine. Stai singur un timp.... Fii suficient de relaxat pentru a gasi raspunsurile si a le asculta. Gaseşte ceva care iti place sa faci si apoi traieste o viata care sa dovedeasca acest lucru. Ţelurile tale ar trebui sa ţasneasca din valorile tale, si atunci munca ta va radia dorintele inimii. Acest fapt te va opri de la toate acele distractiii prostesti care nu fac altceva decat sa-ti risipeasca timpul – viata inseamna timp – si vei afla cat de mult poti creste in anii in care iti sunt destinati.-Jack Canfield
Ela, cand am zis de organizare nu m-am referit doar la punctarea pe grad de prioritate a treburilor ci si la aparitia unor noi "mancatori de timp", asta in decursul vremii.
Acum sunt prea multe activitati pe care-am dori sa le cuprindem SI NU PENTRU CA NE-AR FI TOATE NECESARE ci pentru ca ne capteaza.
Iti dau doar exemplul cu Tv-ul.
Daca pe vremuri erau 2 ore de transmisie , ne ajungeau. Acu' cand merge non stop si vedem ba una ba alta nu e clar ca ne mananca din timpul pe care l-am putea aloca altor treburi?
Era doar un exemplu, eu una nici nu deschid televizorul dar multe alte chestii imi capteaza atentie si timp.
Sidy,teoretic suna bine ce zice Canfield dar nu ni se potriveste tuturor.Din pacate nu pot sa-mi mai acord acel timp "doar cu mine",sunt persoane care au nevoie de atentia mea 100%.
In privinta asta o inteleg si pe Gaby.
De multe ori insa ne incarcam atat de mult cu problemele celor care au nevoie de noi,incat simtim si mai apasatoare aceasta neputinta.Pentru ca nu-i nimic mai frustrant decat sa te simti in vreun fel neputincios,fizic ori psihic.
Zi frumoasa Sidy