Era o seara de aprilie, mai exact 6 aprilie 2002, cand la prima intalnire cu – pe atunci - viitorul meu sot, am primit un buchet de crizanteme olandeze, albastre. Un buchet simplu, dar care pentru mine era cel mai frumos cadou de prima intalnire.
Le-am iubit din prima clipa si cred ca si ele au simtit placerea cu care le priveam, pentru ca la cca 2 saptamani am observat ca unul din fire avea radacini si se cerea plantat in gradina. Ceea ce am si facut la scurt timp, iar de atunci, in fiecare toamna, privesc cum dragostea noastra infloreste. Infloreste in culoarea puritatii ( pentru ca albastrul era artificial ), la fel ca sentimentele ce ni le purtam unul altuia.
Pana in acest an crizantemele au inflorit in curtea parintilor mei, acolo unde le plantasem initial, dar anul acesta am adus „dragostea” acasa la noi . Si cum nu era suficient ca au prins radacini, aproape de noi florile parca sunt mult mai mari si mai frumoase.
Dovada : vezi foto.
Am atasat si fotografii cu ultima floare primita de la Costel, de ziua mea: o iasomie de Madagascar ( Stephanotis ) superba, care sper sa ne fie alaturi cel putin atatia cat ne-a fost si crizantema olandeza.
) 
