Pe fiul meu il cheama Alain, e un baietel saten cu ochii mari prin care poti sa ii vezi sufletul, e un strengar cu suflet bun , pus adesea pe sotii dar atent la tot ce se intampla, atent sa nu supere pe cineva si sa fie cat de des se poate in centru atentiei. Desi mananca sanatos si variat are legume si lucruri care nu ii plac pentru ca ii place culoarea lor, pentru ca nu le-a gustat niciodata , pentru ca nu l-am obligat niciodata sa faca ceva ce nu vrea.
Alain ia lucrurile prea usor, mi-am dorit din suflet sa aiba o viata si o copilarie usoara, neumbrita de griji sau tristeti, se lipsuri sau de interdictii dar am observat ca facand asta crede ca totul e usor, posibil, parca uneori crede ca totul cade din cer.
Cand am hotarat ca plantam rosii pe terasa noastra a fost pentru ca mi-am dat seama ca el nici nu stie exact de unde ajung legumele in magazin, cata munca si timp este in spatele lor. Si am mai facut-o pentru ca nu manca rosii :) nu ii placea culoarea lor.
Mi-am spus ca o plantam si cultivam impreuna 5 ghivece de rosii sa vedem ce se intampla si ce invatat impreuna, va sintetizez experimentul nostru .
1. Alain a invatat ca lucrurile nu se intampla mereu in viteza, ca este nevoie de zile, saptamani pana cand floarea se transforma intr-o rosie mititica.
2. A invatat ca lucrurile nu se desfasoare singure, ca este nevoie de atentia noastra si de grija, am udat si ingrijit rosiile zilnic, le-am curatat si legat ( nu va zic cat de greu am gasit bete in Franta ) .
3. Alain a invatat ca merita sa privesti si ploaia, pur si simplu, se minuna ce ploi de vara cad peste rosiile noastre si ca ele rezista , ca este o lege a firii si naturii ca ploaia este "buna".
4. A invatat ca este greu sa cultivi plante, ca trebuie sa fii responsabil, sa muncesti sa depinzi de vreme, ca un kg de rosii nu inseamna cativa lei ci inseamna multe ore de munca , de asteptare , de daruire ca cineva doar sa manance ceva faca ca adesea sa se gandeasca ce sta in spatele acelor legume .
5. Recolta noastra a fost mica :) si Alain a invatat ca in viata desi muncesti mult, te daruiesti si faci ceea ca trebuie rezultatle sunt uneori modeste dar trebuie sa te bucuri de ele si sa vezi partea buna, ca ai realizat ceva cu mana ta.
Pentru mine a fost un experiment extrem de reusit, stiu ca nu mai avem copiii si generatia de demult, ca altii cultivau campuri intregi ca munceau zi lumina, noi nu mai facem asta si vrem sa facem copiilor nostri o viata mai usoara dar este bine sa nu uite de origine, de adevaratul curs al vietii. Eu am invatat totodata ca am un copil cuminte, aplicat si sarguincios atunci cand este stimulat si indrumat cum trebuie, ca fondul bun si curiozitatea exista dar trebuie stimulate corect.
In loc de epilog : Alain adora rosiile, spune tuturor ca a cultivat rosii cu mana lui si ca au fost cele mai bune, a invatat soiuri de rosii le alege singur in magazine si ma intreaba cateodata : "mama oare rosiile astea de unde vin ? cine le-a ingrijit ? crezi ca au fost oameni care s-au uitat cum ploua peste ele ? "
Concluzia : faceti lucruri simple cu cei mici, cultivati plante, saditi impreuna, invatati sa asteptati impreuna, merita din plin chiar daca roadele sunt mititele.
ma bucur ca iti place
