Sidy iti raspund la intrebarea privind combinarea prafurilor de crestere:
NECESITATEA ADAUGARII DE BICARBONAT DE SODIU: acesta este de aproximativ patru ori mai puternic fata de praful de copt de aceea se pune mai putin. Este utilizat în rețete care conțin anume ingrediente, in cazul de fata zahăr brun.
Prea mult bicarbonat de sodiu va avea ca rezultat un gust de săpun (cum bine ai observat si tu) si fărâmițeaza blatul, de aceea se pune mai putin decat intr-o reteta care ar contine doar bicarbonat si se combina in acest caz cu praful de copt. Bicarbonatul de sodiu provoacă oarecum înroșirea aluatului din zahar brun atunci când se coace (se poate vedea in poza cu felia) astfel de torturi numindu-se „ale diavolului”. Se mai adauga pentru a neutraliza acizii din compozitie.
NECESITATEA ADAUGARII DE PRAF DE COPT: Praful de copt reacționează la lichide și căldură în două etape. Prima reacție are loc atunci când amestecam cu amestecul umed iar a doua reacție are loc la caldura, atunci când aluatul este plasat în cuptor. Datorită celor două etape bagatul la cuptor poate fi amânat pentru aproximativ 15-20 de minute timp in care noi preparam (in cazul acestei prajituri) aluatul de cacao. Praful de copt ajuta acest aluat lasat in asteptare sa nu-si piarda puterea de dospire. Prea mult praf de copt insa poate provoca un gust amar, de aceea e binevenita combinatia cu bicarbonat. Necombinat cu bicarbonat mai poate provoca ca blatul să crească rapid și apoi sa se lase la racire. Blatul va avea un aspect aspru, fragil cu centrul căzut. Bicarbonatul corecteaza acest neajuns.
Ambele tot timpul se vor amesteca in amestecul uscat, in caz contrar, la coacere se formeaza gauri.
Cam asta este teoria invatata si verificata de mine in practica .