Risipa alimentară, între legislații și obișnuințe casnice

Postat de RODIMUR in Stop risipei alimentare pe 4 Mar 2018, 22:59

Articol pe placul a 10 bucatarasi
comenteaza
Risipa alimentară, între legislații și obișnuințe casnice

Dincolo de toate aceste cifre, mai mult sau mai puțin cunoscute, m-ar interesa să aflu dacă și pe voi vă deranjează risipa alimentară și dacă DA, atunci cum luptați împotriva ei?

 

Risipa alimentară este obișnuința de a arunca la gunoi alimente comestibile, din diferite motive și uneori din rațiuni politico-economice care sfidează supraviețuirea. Începând de pe câmpul de unde este adunată recolta și trecând prin toate etapele stocării și transformării produselor agricole, se risipesc tone de alimente care ar putea hrăni sute de mii de oameni care, undeva pe glob, în același timp, mor de foame.

Problema risipei alimentare este, de câțiva ani destul de serioasă pentru a mobiliza organisme internaționale întru legiferare, restricții și interdicții. Dacă din 1975, în Uniunea Europeană risipa alimentară a fost definită ca aruncarea cu intenție, sau din necesitate a oricărui produs alimentar, crud, sau preparat, în Statele Unite ale Americii același fenomen a fost definit ca aruncarea mâncării neconsumate și a resturilor/deșeurilor provenite din prepararea alimentelor de către marii procesatori.

În 2011, Organizația Națiunilor Unite a făcut într-un studiu distincția între „pierderile alimentare” (explicabile și justificabile, conform studiului, pe parcursul lanțului alimentar) și „risipa alimentară, care revine în mare parte consumatorilor ce aruncă hrana ca pe deșeuri.

Acest studiu a reliefat faptul că risipa alimentară poate avea diferite cauze: recoltarea mecanizată care nu poate distinge între produsele coapte și cele verzi încă, stocarea neadecvată și selectarea produselor în funcție de unele standarde care le fac admisibile atât pentru consum (aspect, igienă, gust, calitate,...) cât și pentru industria alimentară. Iar cele inadmisibile ajung la gunoi...

De asemenea marii retaileri exclud anumite produse alimentare de la vânzare, din considerente de ordin igienic, de calitate vizuală și de termene limită de perisabilitate.

În același studiu din 2011 s-a estimat că risipa și pierderile alimentare se ridică la 1, 3 miliarde de tone anual, adică 1/3 din alimentele produse pentru consumul uman.

Dacă în Statele Unite 40% din alimentele disponibile sunt aruncate, în Franța se aruncă în medie 150 kg de alimente/persoană pe an, iar în Europa, aproximativ 190 kg de persoană/an.

Fenomenul risipei alimentare are atât consecințe socio-economice, cât și în ceea ce privește mediul înconjurător (risipă de apă și de energie, poluarea solului și a apelor cu îngrășăminte și pesticide, emisii de gaze cu efect de seră, creșterea traficului rutier pentru transportarea produselor și probleme mari în ceea ce privește gestiunea deșeurilor.)

În 2012, Parlamentul European a votat o lege privind evitarea risipei și a deșeurilor alimentare, din dorința că până în 2025 acest fenomen dăunător să se reducă la jumătate.

Lupta împotriva risipei alimentare a continuat în Parlamentul European, unde în 2016 s-a adoptat o lege care-i obligă pe marii comercianți să doneze produse alimentare unor asociații (bănci de alimente) și tot de atunci s-a consolidat ideea oferirii mai eficiente a unor ajutoare alimentare celor aflați în nevoie.

Dacă pe plan național, continental și global se iau astfel de măsuri, asta nu înseamnă că e suficient. Risipă alimentară se face și în gospodăriile particulare și atunci se impune o conștientizare a necesității eliminării acestui fenomen ce sfidează foamea care ucide mii de oameni în zone defavorizate din lume, dar în același timp reduce bugetele familiilor și determină multe alte neajunsuri personale, sau familiale.

La noi se risipește mult mai ales în perioada sărbătorilor, când oamenii fac provizii supradimensionate, care ajung, în mare parte, până la urmă la gunoi. Ar trebui ca aprovizionarea să se facă mai rațional, ținând cont de nevoile reale, de numărul de persoane, de termenele de valabilitate a produselor. Ar trebui ca în familii să se gătească de obicei cantități mai mici de mâncare, ca să nu ajungă la gunoi, fie pentru că mâncarea și-a schimbat gustul, s-a stricat, sau nu mai este pe plac. Procedând astfel nu numai că s-ar face economii substanțiale și importante în buget, dar nu s-ar mai cheltui atâta energie electrică și fizică.

Și pentru că tot suntem în Postul Mare al Paștelui, să mai amintim că e păcat să aruncăm mâncare..!

 

 

Pentru redactarea acestui articol m-am documentat de pe internet, la următoarele surse:

 

http://www.environnement-magazine.fr/

 

http://www.lemonde.fr/planete/article/2009/12/11/nourriture-jetee-recoltes-perdues-enquete-sur-le-grand-gachis-alimentaire_1279206_3244.html

 

http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?type=TA&reference=P7-TA-2012-0014&language=FR

 

https://www.youtube.com/watch?v=lbYVeQVeyKw&feature=share

 

 

Am atașat câteva imagini ilustrative de pe: www.google.com

 

Comentarii (2)

04.03.2018, 23:57

🤔

05.03.2018, 00:10

Adauga comentariu
  • zambet
    • :))
    • :)
    • :D
    • =D>
    • >:D<
    • :x
    • :-*
    • :S
    • >:)
    • :">
    • :((
    • :(
    • ;)
    • :P
    • =))
    • :-h
    • :-q
    • :-bd
    • <:-P
    • :-??
    • \:D/
    • ;;)
    • @};-
    • ~O)